Povestea unei bocitoare si a fiicei acesteia, care pentru supravietuire trebuie sa-si invete fata sa-i calce pe urme in aceasta meserie condamnata de societate. In general, bocitul era practicat de femei sclave si era privit ca una din cele mai injositoare meserii, insa in momentul in care un mebru al unei familii nobile se stingea, bocitoarele deveneau un element indispensabil al traditiei, de care nimeni nu se putea dezice. Bocitoarele trebuiau sa planga si sa strige cat mai tare, astfel incat toata lumea, inclusive necunoscutii, sa auda durerea familiei indoliate, insa privit in ansamblu, acest obicei nu era decat ceva de ochii lumii, in masura a scoate in evidenta cat de iubit a fost defunctul, chiar si atunci cand insasi familia nu avea nici un sentiment de atasament fata de acesta. Filmul ridica si chestiunea pozitiei femeii din clasele de jos, care odata ajunse la varsta de 16 ani trebuiau sa aduca bani in casa prin diverse activitati, de cele mai multe ori extrem de putine pe care o femeie le putea indeplini.